Jurnal de calatorie

Am facut o categorie separata numita “scrisorile lui M”, pentru ca de acum incolo voi publica mai des din scrierile lui. Sper sa va placa la fel cum mi-au placut si mie!

” important e ca
hai sa traiesti si sa iti traiasca flacaul

dar eu iti mai dau o pilda de adincime
(putul gindirii adicatelea)

desi ar zice unii
‘my depth is immaterial to this conversation’

===============================================
plecarea noastra in elvetia a fost sub auspicii interesante…

m-am pregatit de zor, doream de ceva vreme sa incerc un
lucru diferit, de a ajunge la aeroport de o maniera mai
simpla… m-am informat cu harta programul de tren si
respectiv autobuz si toate cele;
am plecat mai din timp ca sa am rezerva; totul bine planuit
ai zice.
ne dam jos din tren la doua statii de charleroi si o luam la
pas, 2km si jumatate prin valonia practic rurala; mai cerem
ajutor pe parcurs si in 50 minute ajungem la destinatie;
la benzinarie ne-a zis o cucoana ca aeroportul e cam departe
dar nu m-am prins de ce decit mai tirziu;

ajunsi la terminalul pe care il stiam de ceva anisori constat
ca arata ca lovit de bomba – structura metalica a mai ramas
in picioare restul e o ruina, geamuri sparte, dezastru – literalmente…
terminalul s-a mutat mai incolo, cel putin asa zice un semn;
fara a intra in panica ma duc la statia de autobuz sa il intreb
pe negriciosul de acolo ce e cu autobuzele si realizez ca nu ne
intelegem de loc … este rus, sta in statia de autobuz FARA nici
un motiv si nu vorbeste decit rusa… in plus autobuze nu sint
duminica, chiar de erau nu mai merg pe acolo caci se lucreaza la
‘aeropole’
o luam la pas pe marginea autostrazii si realizez dupa 20 minute
unde este noul terminal si ca o sa fie strins sa prindem avionul..
noroc ca am imbarcare facuta deja

un bmw alb se opreste si alti negriciosi sint nelamuriti cu privire la
aeroport desi au gps si toate cele; le zic ca ii duc EU, adica sa
ne ia in masina; cred ca au priceput mai greu dar ajungem la
aeroport carati de un gealat local si catelusul lui bun la toate din
tirgu mures (desi pretinde ca este de bucuresti accentul il arata)

multumiri si toate cele bune… doar ca avionul nostru e lipsa;
aflu repede ca easyjet catre geneva merge de la zaventem si nu
sint surprins; luam autobuzul si incep sa ponderez situatia =ce greu
o sa fie sa recuperez asa vacanta pt Alex asa ca ne dam jos din
autobuz si luam taxiul catre celalalt aeroport cu conditia sa fie
in 35 minute; incercam sa ma concentrez asupra unor lucruri
abstracte dar m-a lamurit Alex (ca avea vedere asupra bordului)
ca ce citea el nu erau rotatii pe minut ci 180kmh

bilete easyjet 169 techini, taxi 206 cu ciubuc si urari de bine
ajungem la poarta de imbarcare in terminalul A (pt cunoscatori
40 minute de mers de la control pasapoarte pina la A86 pt
destinatii speciale) la 2 minute dupa termenul limita prezis
pe talonul de imbarcare

avionul are intirziere; Alex zice ca puteam sa venim cu trenul
si sa mergem si la restaurant, nu cu taxi
recunosc, cu durere in suflet, faptul ca sint un mare meserias
in unele zile si el imi zice ca parca as vorbi de ‘bumba’ (bunicul
lui din partea lui ta’su) si ii atrag atentia ca ACELASI singe
curge si prin venele lui; nu pare afectat, el stie deja si nici nu
se streseaza… asta e pilda de calm
=============================================== “

Scrisoare de la M

Nu, M nu e mosu, ci o cunostinta pe care o am (nu indraznesc sa-i spun prieten, poate intr-o buna zi ma voi putea lauda si cu acest lucru). Prima oara cand l-am vazut mi s-a parut cel putin ciudat (ditamai omu la aproape 40 de ani cu fes de Mos Craciun pe cap? I mean, what the fuck?) atat ca si comportament cat si ca stil vestimentar. Cu timpul am inceput sa-l plac, cu precadere pentru stilul sau “intepator”, cu care cochetez si eu uneori. Dar motivul pentru care m-a cucerit cu adevarat este ca scrie cu stil. Cu voia lui, si cu dorinta de a arata si altora ce “stie” acest om, eliberez o prima mostra in galaxia numita Internet. Sper sa va placa!

“draga Bogdan,

am tot planuit sa iti scriu – nu atit despre partea cu vorbitul
propriu-zis (am bagat de seama cu nu e tocmai amorsata)
cit pentru faptul ca am obiceiul de a face exercitii, mai degraba
literare, de a povesti cite ceva
ziua a avut pentru mine cite 10 ore de lucru precum si duminicile,
si sarbatorile legale… cum am fost gigi-rapidu, am fost
recompensat cu faptul ca puteam sa imi tin simbata pt mine;
asta nu ma prevenea pina nu demult sa imi tin programul sau ce
imi propuneam dar am constatat ca am inceput sa imbatrinesc si
realitatea nu se mai lasa supusa asa usor; poate nu mai stau asa
mult dupa ea;

am aflat ca la inceputul lui septembrie trebuia sa apara Magnus
la Brussel; Magnus e amicul meu din Suedia -traieste pe undeva
la sud de Stockholm, se ocupa de muzica, are o pasiune pentru
Romania si este singurul occidental pe care il cunosc ce a ajuns
din lecturi sa fie pasionat de plaiurile mioritice; omul si-a
urmat pasiunea si a invatat romana de la un bulibasa si niste
tigani dupa care s-a dus sa vada linia Nistrului ca sa se
edifice cum arata si cum este posibil ca oamenii care traiesc
acolo sa nu stie carui neam apartin; este insurat cu Monica, a
facut de curind 45 de ani parca (nu arata nici macar de 30) si
vorbeste romaneste -te prinzi ca e strain dar tot mai
deconcerteaza cersetorii cind se opreste din suedeza sau engleza
ca sa ii trimita neaos in ma-sa de sint pisalogi
este violoncelist si pasionat de tambal… tata a doi copii precum
si jucator pasionat de jocuri pe computer… un copil prins
intr-un trup de adult, posesor al unei culturi mari facuta din
lecturi haotice, introvertit si alert – o buna companie

in ultimul an (si jumatate) sint cu o noua rezolutie: sa tin mai
mult gura inchisa; asta ar insemna ca ma mai las de cinism,
infierat slabiciuni umane, stat cu gura pe oameni sa faca ce
trebuie si tot asa; imi e mult mai bine, am avut perioada cu cele
mai putine frictiuni si imensa majoritate a problemelor mele au
disparut fara urma. asta mai inseamna ca destul de multi dintre
putinii cu care mai interactionam au bagat de seama schimbarea
dar lipsa mea a ramas nebagata in seama; din putinul de
interactiune pe care il aveam (mai degraba) a ramas aproape nimic

in regimul de serviciu despre care ti-am vorbit, aflu ca urmeaza
sa vina filarmonica radio din suedia in vizita la brussel si in
drum catre alte orizonturi; de cind e tata a inceput sa se preocupe
de stabilitate, mai ales ca ar mai vrea unul sau doi copii si a
inceput sa lase boemia de o viata la o parte; viata anterioara a
lasat urme si, stiut cu antecedente, este supus la diverse teste -
se ocupa de hartuieli administrative, este prins si in bucatareala
din spatele deplasarilor sau alte asemenea (e in perioada de proba
si trebuie sa isi dovedeasca dorinta de apartenenta)
asta duce la inabilitatea de a veni in vizita; eu prins… ajungem
sa ne multumim cu singura ora posibila – 7:30 dimineata la piata
mare din brussel

in dimineata cu pricina alerg cu spor catre gara si, ca sa prind
trenul, iau scurtatura scurtaturii peste garajele unor oameni si
la vale abrupt pina la calea ferata; am mai facut asta de multe
ori cu ALex caci ajung adesea sa alerg dupa tren sau alte alea,
dar de data asta ma impiedic in santul din vale, calc strimb si
ma fac gramada cu palmele in rugi de mure; sperii oamenii ce
asteptau in gara facindu-mi aparitia din boscheti si prind trenul;

ajung la brussel si avem o discutie fara consecinte despre
filozofi sclavi si tristi, despre cit e de controlata lumea de azi,
ce tunuri se trag indiferent de nivel si cit sintem de anacronici;
nu ajung la sala sa beneficiez de invitatia lui si aflu ca e mai
bine – in spirit european le-au adus trei dirijori care se infig
in ei fara repetie cu piese tehnice, soiul care diferentiaza de
ex. intre cei trei violoncelisti ce stau unul linga altul; rusul
trage niste tunuri de 30k pe ora, finlandezul are clauza de
confidentialitate iar cel de-al treilea le-a zis ca nu mai e
nevoie sa interpreteze si bucata de la urma; la celalalt capat
au bulibasit cazarea si au ajuns o suta de oameni la hotel de
300e/noapte; ‘ai mei’ au spart 2 milioane de la inceputul anului
si eu nu stiu pe ce -iar asta e soiul cel mai onorabil pasibil
de a fi vazut din meseria de inginer

ma intorc la leuven printre trenuri ce nu mai apar, sint
intirziate si li se schimba peronul la 30 de secunde inainte
de a aparea… urmeaza autobuzul 2 al studentilor, si al doilea
segment al ringului orasului e blocat in lucrari ce nu se mai
termina asa ca ajung la fo 5 km intr-un sat inainte de a
ma parca la serviciu; urmatoarele 3 zile am mers cu greu,
i-am dat lasonil si serviciile unei experte in oase si
ligamente la fo 3 saptamini cind mi-a picat si mie fisa ca
nu ma fac bine singur

in solitudinea mea m-am intrebat adesea ce pana mea cautam
eu in ziua aia pe coclauri, cind mi-am simplificat viata
asa de mult – doua ceasuri pierdute plus o entorsa ca sa
vad pe cineva cu care m-am dat in discutii de fo 3 ori;
ai zice ca de te intrebi nu are cine sa fie in dezacord,
dar e mai degraba ca raspunsul nu vine, doar era retorica
intrebarea

acest mail iti este dedicat caci imi transmiti prin Cornelia
ce straniu, interesant dar descurajant la raspuns scriu eu

iar restul s-ar fi indreptat de la sine
cam asta – cu bine, cu drag;
m”