24 hours straight up

In traducere: 24 de ore treaz.

Iata si desfasurarea lor:
Duminica 22 noiembrie, m-am trezit pe la 12 ziua. Am plecat la Bucu la soacra-mea, ca sa o duc pe cumnata mea. Apoi ne-am intors acasa si de la 5 pana la 6:30 dupa-amiaza am dormit. Acum incep cele 24 de ore nedormite.
La ora 19:00 am plecat la Tandarei la socrul meu la spital. Ceata deasa! Am ajuns acolo, l-am vazut, am zabovit vreo ora si jumatate, dupa care am plecat spre Slobozia. Tot ceata!
Am fost la numaratoarea paralela a voturilor la un anumit partid, nu spui care, ca nu-s membru, sunt apolitic. Am terminat abia la 4:45 dimineata pe 23 noiembrie.
In continuare am plecat din nou la Tandarei cu sotia si cumnata mea, pentru a-l transfera pe socrul meu de la spitalul din Tandarei la spitalul Fundeni din Bucuresti. In continuare, ceata!
Am ajuns la Fundeni, l-am internat pe socra-miu, am carat de bagaje, i-am mai cumparat cate ceva de mancare etc. Ne-am luat la revedere si am plecat spre Slobozia…La intoarcere nu mai era ceata…
Am dus o ruda, care mersese cu noi la Fundeni, pana la Bucu, si apoi ne-am intors la Slobozia. Era ora 15:30 cand am ajuns in oras.
La ora 16:00 a jucat Steaua (si a pierdut). Mai bine nu ma mai uitam la meci. La ora 18:00 m-am dus la culcare si am dormit pana a doua zi dimineata la 7.

PS: n-am vrut sa demonstrez mare lucru, a fost doar o zi (intreaga) istovitoare!

Analize “gratuite”

Bine v-am regasit, dragii mei!
Sa va povestesc cum am reusit eu sa prind o mica raceala (sa speram ca nu e gripa porcina, Doamne fereste) in timp ce imi faceam analizele? Pai hai sa va spun…

Avand in vedere ca noi, oamenii muncii, platim (obligatoriu) asigurari de sanatate (6,5% de la angajat si inca niste procente angajatorul) ne sunt permise anumite analize gratuit. Numai ca drumul catre realizarea acestora e lung si anevoios.

La noi in judetul Ialomita, fiind un judet mic si amarat, plafonul acordat de la buget este mai mic decat in alte judete, astfel se ajunge la aberatii de genul “daca nu te duci in prima zi din luna, plafonul este atins si a doua zi faci analizele pe bani!” Da, ati citit bine, gratuitatea dureaza o zi, maxim doua!

Stiind eu aceste lucruri, m-am hotarat sa ma duc dis-de-dimineata, sa prind rand. M-am trezit frumusel la 5:45, spalat, imbracat, incaltat, iesit pe usa. Computerul de bord de la masina arata -1 grad C. Nu-i a buna, daca a venit iarna din noiembrie, sa vezi facturi la gaze! Ajung la clinica, acolo, ce sa vezi? In jur de 40 de insi buluciti in fata unei usi, care chiar atunci se deschidea, toata lumea se impingea sa prinda loc in fata! Ma asez resemnat la coada. Precizez ca aceasta coada incepea inauntru, pe 2 randuri si se termina afara, pe vreo 3-4, ocupand si trotuarul, de nu mai avea lumea loc sa circule. Era 06:40. La scurt timp apare prima persoana (o doamna la vreo 60 de ani) care se baga in fata la ghiseu motivand ca are programare. Bineinteles, toata lumea sare ca arsa: “Haideti doamna, ca la toata lumea s-a zis ca nu se face programare! Dar m-a scris pe caiet, doamna! Care caiet, nu exista, stati la coada ca toata lumea!” Am zambit in sinea mea, punandu-mi un reminder “sa nu ajung ca mosii astia”. Dupa vreo jumatate de ora, imi inghetasera picioarele. Ma durea si spatele de atata stat in picioare (reminder: mai fa niste exercitii pentru muschii spatelui, ca se impute treaba). Intr-un tarziu, dupa lupte seculare, ajung si eu in fata cu reteta, imi face o fisa cu toate analizele, cer si un borcanel pentru urina, apoi trebuie sa ma asez la coada pentru recoltare. Da, doua cozi, nu una, doar nu credeati ca e asa usor! In fine, am plecat la serviciu ca era deja 8:15 si am zis ca ma intorc pentru recoltare un pic mai tarziu, cand va fi mai putina lumea la coada number two.
Am reusit sa ma intorc mai tarziu, nu am mai stat la coada decat 5 minute si gata, ufff, am rezolvat si problema asta! Insa in acest proces anevoios se pare ca m-am ales cu o raceala din cauza ca am stat atata timp in frig (cam o ora si jumatate).

In concluzie, am racit incercand sa descopar daca sunt sanatos. Ironic, nu-i asa?

PS: sa ne tina Dumnezeu sanatosi, macar atat, ca in rest oricum e dezastru!
PS2: Stiti ultimu’ banc cu Basescu? Zicala “Sa traiti bine” mai nou s-a transformat in: “Sa traiti cum o da Domnu’ / Sa mancati ce-a taiat Ciomu!”

Ei merita!

In plina campanie electorala vreau sa scriu cateva randuri despre oamenii care merita. Sunt multi oameni despre care ar merita sa scriu, sunt printre noi, sunt aproape nevazuti si isi duc la indeplinire atributiile din fisa postului fara sa cracneasca, scarbiti de ce vad in presa. Se incapataneaza sa isi faca treaba cu dedicatie. Nu, nu mai sunt multi astfel de oameni. Marturisesc ca nu ma mai aflu in mijlocul lor. Cand nu esti platit decent, risti sa aluneci pe o panta descendenta, ajungand sa te ghidezi dupa clasica “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”.

Nu am ajuns chiar atat de jos, insa consider ca deja “sistemul” si-a pus amprenta asupra mea. Si aici apare tragedia. Cand intri in campul muncii motivat, plin de sperante si entuziasm, si dupa nici zece ani incepi sa simti ca te plafonezi este grav, este foarte grav! Si mai mult, crezi ca orice ai face tu ca individ este irelevant. Seamana cu resemnarea unui pacient dinaintea mortii.

Romania este o tara aflata in metastaza. Sa fii sanatos intr-o tara bolnava este o crima, la fel sa fii cinstit intr-o tara de hoti. Asa ca spun “jos palaria” celor care inca nu s-au imbolnavit, care continua sa munceasca cu sarg si sa creada ca intr-o buna zi lucrurile vor functiona si in tara noastra, si asta ca regula nu ca exceptie!

A miscat!

Astazi pe seara baietelul meu a miscat. Nu stiu cum a fost ca e in burtica la maica-sa si nu la mine! Cred ca e prima oara cand ma oftic ca nu sunt femeie!